Și fiindcă fericirea poate fi interpretată și reinterpretată până la infinit, eu o definesc, din nou, mult mai concret.
Și am nevoie de oameni, fiindcă eu folosesc ”fericirea” drept un sinonim parțial pentru ființe.Oamenii sunt doar mărunțișurile sufletului, însă ceea ce valorează și mai mult este chiar actul de a trăi împreună; mulți o numesc prietenie - un lucru mărunt pe de-o parte.
Paroxismul fericirii însă, poate fi reprodus doar prin definirea conceptului ”lehnoo” de Nadir Dinashaw, și anume: ”o combinație de atracție și afinitate spirituală”- alt lucru mărunt în aparență. Dar când ajungi să devii persoana cuiva, persoana care are capacitatea de a înlocui temporar sufletul cuiva, atunci ești cu adevărat fericit, și singura care poate îndeplini funcția asta e julie .(pentru că lucrurile mărunte sau uriașe, de orice fel ar fi, trebuie împărțite - fericirea e să ai cu cine să le împarți.)
Altă mică fericire o constituie tot ceea ce se poate contura sub termenul de artă - generalizat.
orele interminabile de lectură, ploaia (din orice anotimp),îmbrățișările, oamenii zâmbitori din autobuzul de la 6 jumătate dimineața și tot ce conține zahăr.
Până la urmă, lucrurile mărunte se topesc întotdeauna în bucurii uriașe.
PS: iar tu, suflet de rezervă, vei fi mereu persoana mea!
genial ps-ul...in rest ce sa spun...fericirea e o amintire din viitor, in timp ce moare una se naste alta
RăspundeţiŞtergereai mare dreptate, sa stii! ma bucur mult ca-ti place :D
RăspundeţiŞtergere